Azi mi-e trist

Andrei, dragostea mea!

N-am crezut că îmi va fi atât de greu să scriu despre un copil pe care îl cunosc și îl iubesc atât și atât de mult, dar uite că îmi este.

Andrei este copil cald și frumos, este puștiul care lasă de la el, care completează o situație cu o glumă și care te ține în brațe atât de strâns încât simți că în acel moment ești cel mai important suflet de pe pământ.

Pe Andrei nu-l poți cumpăra nici prin cuvinte și nici prin cele materiale, părerea lui este a lui și o păstrează.

Pentru Andrei am învățat Crezul în vară lui 1999 atunci când l-am botezat.
Andrei mi-a arătat și m-a învățat căldură și tandrețe, așa cum n-am știut vreodată.

Andrei mă face să râd mereu când situația este prea serioasă și atunci când îl strâng în brațe și-mi spune ștrengar: mă strivești, femeie.

Andrei îmi răspunde uneori la cele neînțelese și tot Andrei își arată îngrijorarea atunci când îl mai cert întrebându-mă cine sunt și ce-am făcut cu nașa lui. 

Andrei este . . . dragostea mea.

De ziua ta, puiule, mă rog să-ți fie bine, să fii sănătos, să-ți fie acasă oriunde, să-mi zâmbești mereu cu iubire și cu drag. Îți doresc să rămâi un suflet la fel de cald și de frumos!

De ziua ta, Andrei, îți repet, ca-n fiecare zi de 12 ani încoace, că TE IUBESC!