Bip, bip, bip!

Bip, bip, bip! Sunetul aparatului ce-ți măsoară viața îți sună înfricoșător.
O venă, avem nevoie de o venă să punem perfuzia, își spune doar pentru ea asistenta de la Urgență.
Pic, pic, pic! Picături de cloruri urcă agale prin toate ale tale. Ai vrea să dormi, dar sunetul aparatelor se transformă într-un ciocan care-ți lovește obraznic liniștea.





Tip, tip, tip! Tiptil te agăți de linia trasată de un îndrumător și ești dus să te fotografiezi pe dinăuntru. Aștepți . . și o dată cu tine așteaptă și preotul de la capelă să termine slujba. Vocea îi răsună pe holul de la Radiografii, îți sună a moarte cântecul lui, a adio, a sinistru, a “neviață”.
E sărbătoare șoptește cineva.
Tac, tac, taci! Te întinzi din nou, ești obosit. Oameni în halate colorate se agită în încăpere, îți explică ceva. Nu înțelegi ce.
Bip, bip, bip! Ți-e teamă, dar nu contează . . . atâta timp cât se aude sacadat mașinăria, ești încă viu!

Să-ți scriu

                                                                           - Ionel Simota -

De trupul meu se sparge trupul mării,

Te port în gând, deși nu știi nimic,

Îți cânt cu freamătu-nserării

Și umbra dintre valuri ți-o ridic.

Sărutul mi se sparge chiar pe buze

Și nu e loc ca să-ți mai spun că doare,

Cu melci, cu scoici, cu soare și meduze

Îți scriu acum, ființă-ncântătoare...

Corăbii trec prin mine și îmi fură

Cel mai frumos poem pe care-l știu,

Din versuri moare câte o măsură,

Dar mă-ncăpățânez și tot îți scriu.

De-ar fi furtună marea și pustiu

Și de-aș orbi, tot aș putea să-ți scriu...

O piesă tandră

Aseară a fost prima dată când am văzut-o pe Maia Morgenstern jucând teatru și a fost magic. 

"Tragedie dentară" de la Teatrul Evreiesc de Stat mi-a răsunat în simțuri a tandru, a tragic, a tulburare.
Da, a tandru, în ciuda subiectului cumplit. Nu știu de ce, pur și simplu tandru. 

Povestea a doi părinți evrei care își "pierd" ambele fete (pe una în mâinile naziștilor iar pe cealaltă în cele ale credinței) mi-a adus o Maia Morgenstern mamă, forță, speranță, durere, soție. 

Într-una din scene, trei dintre cele 4 personaje stau nemișcate în timp ce povestitorul deapănă povestea.

Câteva secunde bune, cât a durat monologul, Maia Morgenstern a rămas țintuită în momentul său fără de viață și mi-am dat seama că asta este cea mai bună descriere a sa, o actriță "înțepenită" într-un talent aflat dincolo de orice cuvânt.

Despre bucățile neașteptate de umor ironic, umor de viață, și despre muzica Adei Milea, care însoțește această drama a Holocaustului într-un mod sfâșietor, nu pot să spun decât că au adus un plus covârșitor năucirii mele. 

Andrei Finți, soțul dentist al mamei sfâșiate de dorul fetelor, mi-a "apărut" surprinzător în preferințe. Recunosc, este incredibil de bun în acest rol.

Toate trec, toate pot fi suportate, toate câte ni se întâmplă sunt din viață,  sunt viață. 

"Tragedie dentară" este o piesă despre fiecare dintre noi, despre pierderile ce nu fac sens uneori, despre iubire în forma ei cea mai pură și naivă, este o piesă pe care trebuie să o vezi cu sufletul.