- Ionel Simota -
De trupul meu se sparge trupul mării,
Te port în gând, deși nu știi nimic,
Îți cânt cu freamătu-nserării
Și umbra dintre
valuri ți-o ridic.
Sărutul mi se sparge chiar pe buze
Și nu e loc ca să-ți mai spun că doare,
Cu melci, cu scoici, cu soare și meduze
Îți scriu acum, ființă-ncântătoare...
Corăbii trec prin mine și îmi fură
Cel mai frumos poem pe care-l știu,
Din versuri moare câte o măsură,
Dar mă-ncăpățânez și tot îți scriu.
De-ar fi furtună marea și pustiu
Și de-aș orbi, tot aș putea să-ți scriu...
