Să fie doar
ziua lui, nu cea din buletin, nu cea din calendar, o zi din suflet pentru el.
Să îi spui că știi, că ai văzut, chiar dacă nu i-ai spus niciodată, că ai
apreciat și că ai fi putut face mai mult.
Să îi spui că
nimic din tot ce a făcut nu a fost în zadar. Nici cuvintele, nici gesturile,
nici privirile lui.
Că ai văzut, că
ai simțit fiecare efort, fiecare lacrimă scursă de oboseală, de dor, de
neputință.
Că nu i-ai spus
niciodată pentru că ai crezut greșit că nu este nevoie, că știe, că o vei face
în altă zi.
Că i-ai
apreciat munca făcută pentru tine, efortul, ascunderea din spatele unui pahar
cu vin sau că n-ai putut să îți găsești timp pentru a-l opri din alergarea lui
pentru o clipă cât pentru o veșnicie, să-l așezi lângă tine și să-l odihnești
puțin.
Dacă ar exista
o zi a tatălui i-ai recunoaște că ai luat totul de-a gata, că ai crezut aproape
mereu că meriți și că e treaba lui să facă?
Cine știe,
poate că o zi a tatălui ar mai rupe din încătușarea gândului că nu este doar o
mână de lucru în casa în care ai devenit om. Și poate așa ți-ai aminti când te-a dus cu
sania în plimbări sub fulgi de nea sau a stat în ușa camerei tale
neputincios când mama ta îți veghea stările febrile și că ședințele cu părinții
i-au fost mereu străine și urâte.
Și dacă ar
exista o zi a tatălui i-ai lua măcar o floare și i-ai zâmbi în timp ce se
fâstâcește emoționat? Te-ai așeza în dreapta lui pe canapea și ați privi meciul
împreună fără să conteze cine joacă, de ce și pentru ce motiv? L-ai privi pe
furiș cu coada ochiului cum stă privind dincolo de ecran obosit și rupt parcă
din filmele vechi și minunate?
Și poate dacă
ai institui o zi doar a lui te-ai duce mai des acasă, i-ai ascunde toate
grijile, l-ai asculta mai mult și mai atent, l-ai vedea.
Dacă i-ai
recunoaște acel interval de timp ca fiind doar al lui, măcar atunci te-ai trezi
de dimineață să împărțiți micul dejun și să-i veghezi răsăritul? L-ai privi cu
adevărat în acea zi în timp ce meșterește prin casă?
Și dacă ar
exista o zi a tatălui poate că n-ai mai ezita să-i găzduiești mâinile aspre și
epuizate într-ale tale și să îi spui că îi mulțumești pentru tot.
