Și dacă ar exisa o zi a tatălui?

Să fie doar ziua lui, nu cea din buletin, nu cea din calendar, o zi din suflet pentru el. Să îi spui că știi, că ai văzut, chiar dacă nu i-ai spus niciodată, că ai apreciat și că ai fi putut face mai mult.

Să îi spui că nimic din tot ce a făcut nu a fost în zadar. Nici cuvintele, nici gesturile, nici privirile lui.

Că ai văzut, că ai simțit fiecare efort, fiecare lacrimă scursă de oboseală, de dor, de neputință.

Că nu i-ai spus niciodată pentru că ai crezut greșit că nu este nevoie, că știe, că o vei face în altă zi.

Că i-ai apreciat munca făcută pentru tine, efortul, ascunderea din spatele unui pahar cu vin sau că n-ai putut să îți găsești timp pentru a-l opri din alergarea lui pentru o clipă cât pentru o veșnicie, să-l așezi lângă tine și să-l odihnești puțin.

Dacă ar exista o zi a tatălui i-ai recunoaște că ai luat totul de-a gata, că ai crezut aproape mereu că meriți și că e treaba lui să facă?

Cine știe, poate că o zi a tatălui ar mai rupe din încătușarea gândului că nu este doar o mână de lucru în casa în care ai devenit om. Și poate așa ți-ai aminti când te-a dus cu sania în plimbări sub fulgi de nea sau a stat în ușa camerei tale neputincios când mama ta îți veghea stările febrile și că ședințele cu părinții i-au fost mereu străine și urâte.

Și dacă ar exista o zi a tatălui i-ai lua măcar o floare și i-ai zâmbi în timp ce se fâstâcește emoționat? Te-ai așeza în dreapta lui pe canapea și ați privi meciul împreună fără să conteze cine joacă, de ce și pentru ce motiv? L-ai privi pe furiș cu coada ochiului cum stă privind dincolo de ecran obosit și rupt parcă din filmele vechi și minunate?

Și poate dacă ai institui o zi doar a lui te-ai duce mai des acasă, i-ai ascunde toate grijile, l-ai asculta mai mult și mai atent, l-ai vedea.

Dacă i-ai recunoaște acel interval de timp ca fiind doar al lui, măcar atunci te-ai trezi de dimineață să împărțiți micul dejun și să-i veghezi răsăritul? L-ai privi cu adevărat în acea zi în timp ce meșterește prin casă?

Și dacă ar exista o zi a tatălui poate că n-ai mai ezita să-i găzduiești mâinile aspre și epuizate într-ale tale și să îi spui că îi mulțumești pentru tot.